Stresul legat de locul de munca este cea mai frecventa problema de sanatate considerate boala profesionala situandu-se conform ce;lor mai recente statistici ca fiind al doilea factor de risc profesional in Uniunea Europeana, dupa afectiunile dorso-lombare, dureri de spate, etc. ce afecteaza aproape unul din trei muncitori. Stresul la locul de munca se poate intalni in orice sector de activitate si in orice fel de compnaie, indiferent de dimensiunea sa organizatorica; practic poate afecta pe oricine, la orice nivel.
Riscurile psiho-sociale cum ar fi violenta si hartuirea pot duce la aparitia stresului la locul de muncă. Astfel se considera ca 4% din populatia activa europeana ( conform ultimelor rapoarte statistice) au fost victime ale violentei fizice efective, efectuate de persoane ce veneau din afara locului de munca. Mult mai multe persoane angajate in munca au suferit de la amenintari la insulte. Astfel 9% din lucratorii din Europa, au fost supusi agresiunii. Statisticile de acest gen sunt un motiv suficient de serioase pentru a se dispune masuri in acest sens.
Cu toate acestea, exista mai multe motive pentru care angajatii fac fata riscurilor psihosociale, astfel incat masurile nu se iau intotdeauna in timp util. In statele membre UE un set comun de directive europene menite sa previna riscurile pentru securitatea si sanatatea la locul de munca se aplica in mod obligatoriu, prin impunere legala. Prin aceste directive, angajatorii sunt responsabili pentru a se asigura ca angajatii nu sunt prejudiciati la locurile de munca, inclusiv prin expunerea la riscurile psihosociale, dar si legate de stresul in munca. Acest lucru a fost estimat prin faptul ca cheltuielile legate de stresul legat de munca in statele membre este de cu cel putin 20 miliarde de euro anual. Costul nu ar trebui să fie luat in considerare, ci ar trebui sa se tina cont de schimbul de bune practici intre experientele statelor membre.
Un rol important este de a face informatiile disponibile pentru a sprijini si promova prevenirea riscurilor psihosociale si legate de stresul in munca. Aceasta include stimularea schimbului de informatii pentru a rezolva problemele comune. Se poate astfel demonstra ca stresul legat de munca si riscurile psihosociale pot fi rezolvate in multe feluri. Exista astfel la nivel european exemple reale de modul in care companiile si organizatiile au facut interventii si au incercat sa reduca stresul la locul de munca.
Un lucru important este schimbarea legislativa ce a impus prin Legea 319/2006 si in cadrul Romaniei necesitatea si obligativitatea evaluari riscurilor profesionale, precum si ca inainte de angajare lucratorii sa fie informatii despre acestea, precum si sa fie instruiti cu privire la bunele practici ce se aplica la fiecare nivel, pe fiecare loc de munca, o evaluare a riscurilor prezente la locul de munca ar trebui să fie prezentata cu referire la legislatia nationala relevanta si in vigoare si in cadrul instruirilor periodice.
O evaluare a riscurilor este o examinare atenta a ceea ce ar putea dauna oamenilor implicati in procesul de munca, astfel incat sa puteţi poata decide daca s-au luat masuri eficiente de prevenire sau trebuie se aplice noi masuri pentru a preveni eventualele daune. Scopul acestei lucrari de evaluare a riscurilor este de a va asigura ca nimeni nu este ranit sau se imbolnaveste. In cazul in care o evaluare a riscurilor nu este efectuata inainte de punerea in aplicare a bunelor practici, aceast lucru cade sub incidenta legii, iar un accident in aceste conditii nu este de dorit.
Fiecare executant in parte, la locul sau de munca, este diferit. Prin urmare, practicile de lucru si solutiile la problemele sale trebuie sa fie adaptate la situatia in speta, in special prin efectuarea unei evaluari a riscurilor la locul de munca actual si in cauza. Cu toate acestea, riscurile psihosociale sunt rareori unice si solutiile pot fi transferate intre diferite sectoare si dimensiunilor de intreprinderi, precum si statele membre UE. Astfel, exemple de riscuri psiho-sociale ce sunt abordate includ violenta si intimidarea la locul de munca; alte exemple ilustrează modul in care stresul la locul de munca a fost redus, dar si modul in care stresul post-traumatic poate fi atenuat.
Scopul de a aborda riscurile psihosociale la sursa prin punerea in aplicare masuri organizatorice va sta ca pilon central si in necesitatea schimbarii actulalului Cod al Muncii generat de Legea 53/2003 ; alte scopuri se refera la nivel individual de muncitor, prin furnizarea de strategii de adaptare.
Nivelul de interventie care vizeaza problemele psihosociale la locul de munca pot fi impartite in trei categorii:
- nivel individual;
- individual de organizare la nivel de interfata
- la nivel organizational
Interventiile la nivel organizational se refera la masuri de a aborda cauzele profunde ale stresului la locul de munca; sunt indreptate, de exemplu, fata de modificarile aduse in structura organizatiei sau chiar modificarile fizice ale factorilor de mediu. Interventiile individuale vizeaza reducerea stresului printre cei care au deja simptome. Au scopul de a creste capacitatea individului de a face fata stresului prin intermediul, unor tehnici de relaxare sau alte strategii de coping.
La nivel de organizare interfata-individual, interventiile pot fi destinate, imbunatatirii relatiilor intre colegi si managerii locurilor de munca, sau imbunatatirea relatiei persoana-mediu. Aceste cazuri ar trebui să inspire actionarii, administratorii, manageri si angajati cu privire la ceea ce ar putea fi potrivit in locurile lor de munca. Ele nu sunt destinate a fi definitive sau a fi tehnice orientari detaliate, ci interventii directe mobile si maleabile fiecarui caz in parte. Nu toate elementele din toate cazurile intalnite in cadrul companiilor au fost de succes si acest lucru prezinta cele mai bune caracteristici pentru a demonstra ceea ce poate functiona in practica fata de teoria aplicabila.
Unele intreprinderi si-au dezvoltat propriile solutii, folosind in-house de expertiza. Altii casesc utila si de cost redus utilizarea de consultanti de specialitate si experienta practica in domeniile legate de stresul in munca. Astfel, actiunii de prevenire privind violenta la locul de munca i s-au gasit la trei niveluri: de locurile de munca efective, prin sarcina de munca si prin organizarea de formare. Interventiile in astfel de cazuri sunt eficiente daca se pleaca de la proiectarea criteriilor de angajare si cerintele specifice locurilor de munca, ce trebuie sa fie intotdeauna adaptate la problema in cauza.
In conditiile in care este imposibil de a elimina complet o sursa de risc, de exemplu, violenta din partea persoanelor penale, eforturile ar trebui sa se indrepte in vederea reducerii riscurilor de acest gen printr-un bun management.
In multe cazuri, o combinatie a eforturilor la diferite niveluri vor fi solutia cea mai eficienta.
Factorii de succes in initiativele de prevenire a stresului se considera a fi urmatoarele :
1. Adecvarea locurilor de munca la riscurile specifice, de analiza la o linie de baza, ce ar trebui sa fie stabilita prin evaluarea riscurilor.
2. Minutioasa planificare si o abordare graduala cu obiective clare - ce ar trebui să fie stabilite, precum si grupurile tinta ce trebuie sa fie identificate, identificarea sarcinilor, responsabilitatilor si alocarii resurselor.
3. Combinatie de masuri prioritare de lucru ce trebuie sa se fie concordanta cu masurile organizatorice si de interventii colective, precum si masuri de abordare a riscurilor la sursa.
4 Solutii specifice contextului, bazate pe experienta de munca a angajatilor - ca resursa vitala in identificarea problemelor si solutiilor.
5. Practicieni cu experienta si interventii bazate pe dovezi
6. Dialogul social, parteneriat si implicarea lucratorilor, precum si un angajament din partea angajatilor este crucial pentru fiecare etapa a unei interventii
7. Masuri de prevenire sustinute de top managementul efectiv, durabil, de imbunatatire, de sprijin chiar, daca este posibil, cu exceptia cazului in care management nu doreste interventia sau nu doreste modificări. Managementul riscului ar trebui să devina un principiu de activitate prin modul in care este transpus in practica.
